| 1.
|
CRAC'A, crach'ez, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanţă organică. - Din fr. craquer.
Sursă
: DEX'98
(67293)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
CR'ACĂ, crăci, s.f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-si tăia craca de sub picioare = a-si pune în primejdie situaţia printr-o acţiune necugetată. - Din crac2. Sursă
: DEX'98
( 67297)
- LauraGellner |
| |
| 3.
|
CR'ACĂ s. v. ramură. Sursă
: Sinonime
( 179433)
- siveco |
| |
| 4.
|
crac'a vb., ind. prez. 1 sg. crach'ez, 3 sg. si pl. crache'ază
Sursă
: DOR
(236131)
- siveco |
| |
| 5.
|
cr'acă s. f., g.-d. art. crăcii; pl. crăci
Sursă
: DOR
(236134)
- siveco |
| |
| 6.
|
CR'AC//Ă crăci f. Ramură de copac; creangă. ◊ A-si tăia ~a de sub picioare a-si crea singur o situaţie periculoasă printr-o acţiune nechibzuită. /Din crac
Sursă
: NODEX
(329920)
- siveco |
| |
|
|